Arhive pe categorii: george orwell

Ferma animalelor – George Orwell

     Datorită romanului 1984 (puteţi citi despre el aici) am început să apreciez stilul lui George Orwell şi mi-am propus să citesc şi alte  opere care îi aparţin. Profitând de reducerile de pe elefant.ro, am reuşit să mai adaug în colecţia mea câteva cărţi pe care le aveam de ceva timp în vizor, iar astfel, am reuşit să „pun mâna” şi pe romanul „Ferma animalelor„.

    Prin intermediul acestui roman, George Orwell dorea satirizarea societăţii bolşevice şi nu în ultimul rând, a regimului impus de aceştia. Totuşi, subiectul abordat în acest roman rămâne încă unul de actualitate, în primul rând datorită pretextului că oamenii sunt egali între ei. Contrar aşteptărilor mele, limbajul utilizat în acest roman este unul foarte accesibil, fiind o lectură potrivită atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, acest lucru fiind conferit şi de dimensiunile relativ reduse a cărţii (192 de pagini)…totuşi, cred că modul în care este înţeles mesajul romanului diferă de la o vârstă la alta.

    Romanul începe cu descrierea fermei „Conacul”(care ulterior, devine „Ferma animalelor”), al cărei proprietar este Jones, un fermier beţiv, care nu are grijă de animalele sale şi le „exploatează” până la epuizare. Datorită acestor circumstanţe, Seniorul (conducătorul animalelor) organizează o şedinţă în hambarul fermei şi le transmite animalelor faptul că omul este duşmnul lor, iar singurul mod prin care pot scăpa de acesta, este prin organizarea unei revoluţii. Chiar dacă la scurt timp Seniorul a murit, cuvintele acestuia au reuşit să „aprindă o scânteie” în sufletul animalelor, impulsionându-le să facă tot posibilul pentru ca revoluţia să aibă loc. După puţin timp, inevitabilul s-a produs, iar animalele au reuşit să îl alunge pe domnul Jones de la fermă. Datorită lipsei unui conducător (în acest caz, omul), porcii (Napoleon, Snowball şi Squealer) şi-au atribuit acest statut, considerând că ei sunt superiori celorlalte animale, în special din punct de vedere intelectual. Astfel, aceştia au impus un regulament, pe care animalele trebuiau să îl respecte:

1. Oricine merge pe două picioare e duşman
2. Oricine merge pe patru picioare sau are aripi este prieten
3. Nici un animal nu va purta haine
4. Nici un animal nu va dormi într-un pat
5. Nici un animal nu va bea alcool
6. Nici un animal nu va ucide un alt animal
7. Toate animalele sunt egale

    Treptat, aceştia au început să îşi atribuie drepturi pe care celelalte animale nu le aveau, abuzând de statutul lor de conducători. Odată ce inamicul comun a fost eliminat (omul), apar conflicte în cadrul conducerii. La un moment dat, Snowball nu mai este de acord cu politica instaurată de Napoleon, iar din acest motiv a fost alungat de la fermă, fiind considerat un trădător. Chiar dacă animalele aveau încredere în Snowball şi considerau că acesta dorea buna funcţionare a fermei, Squealer (care se ocupă cu propaganda) reuşeşte să le manipuleze şi le inducea acestora faptul că Showball este un spion care sabota ferma.
Porcii încalcă toate cele şapte reguli, dar le modifică, astfel încât aceştia să rămână cu imaginea „nepătată”. Ei îşi impun supremaţia prin intermediul violenţei, iar cei care „recunosc” că sunt „vinovaţi” de spionaj şi colaborare cu inamicul, sunt pedepsiţi cu moartea.
La final, toate cele şapte percepte sunt reduse la unul singur: „Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele„.

   Ca să rezum toate cele scrise mai sus, vreau să reamintesc că „Ferma Animalelor” reprezintă o satiră asupra regimului comunist şi a conducătorilor acestui regim, dar în acelaşi timp, reprezintă şi o critică asupra unei societăţi uşor manipulabile şi lipsite de iniţiativă, care refuză să ia măsuri, chiar dacă ştie adevărul.

1984 – George Orwell

     Am citit acum câteva săptămâni cartea „1984” (scrisă de George Orwell)  şi m-am gândit că ar trebui să-i fac o scurtă recenzie. Ce-i drept, nu ştiu dacă ceea ce urmează să fac eu este tocmai o recenzie „ca la carte”, dar sper că nu voi dezamăgi.
    În acest roman George Orwell prezintă o societate care este condusă de un regim totalitar, asemănător comunismului, în care Partidul controlează fiecare aspect din viaţa oamenilor.
    Eu nu am „trăit” anii în care România era sub dominaţia regimului comunist, dar din cele relatate de cei care au „prins” aceşti ani mi-am format oarecum o idee despre cum era viaţa atunic. Ei bine, în „1984” se regăsesc elemente specifice acelei perioade, dar acestea sunt „duse la extrem”.
   Populaţia este controlată în permanenţă, hrana este puţină, iar totul este greu de obţinut, copiii sunt îndoctrinaţi de mici pentru a-l iubi pe Fratele cel Mare (conducătorul regimului respectiv), iar cei care sunt împotriva regimului sunt arestaţi şi pedepsiţi.
    
    Toată  acţiunea romanului se desfaşoară în Londra, într-o perioadă post-atomica, iar lumea a suferit schimbări majore în urma unui război nuclear. După război, lumea s-a divizat în trei mari puteri: Oceania, Eurasia şi Estasia, iar acestea duc un război continuu, dar fără a avea un scop final. Cetăţenii sunt controlaţi prin intermediul unui „teleecran”, care îi spionează constant, fără a putea fi oprit. Aceste aparate sunt instalate pe stradă, la locul de muncă, dar şi în casele oamenilor.
    Conducerea ţării este formată din   Ministerul Păcii (care este responsabil de problemele legate de război şi alianţele cu celelalte ţări), Ministerul Adevărului (responsabil cu falsificarea  literaturii,  filmelor, presei, dar şi al trecutului), Ministerul Abundenței,(care se ocupă cu raţionalizarea tuturor alimentelor) şi Ministerul Iubirii (care are un rol foarte important, deoarece îi arestează pe cei care sunt împotriva Fratelui cel Mare şi îi torturează, până când recunoasc „crimele” pe care le-au săvârşit. Tot prin tortură îi conving pe prizonieri să îl iubească pe Fratele cel Mare).

    Personajul principal este Winston Smith, un simplu cetăţean al Oceaniei care lucrează la Ministerul Adevărului, dar care nu este de acord cu ideologia partidului şi consideră că legile introduse sunt absurde. Chiar dacă Partidul promovează faptul că înainte de instaurarea regimului oamenii erau săraci şi erau scalvii capitaliştilor, Winston îşi aminteşte că în copilărie  oamenii erau liberi, dar aceste amintiri erau vagi, iar din acest motiv caută explicaţii. Datorită acestui lucru, el săvârşeşte crima de a gândi împotriva Partidului şi al Fratelui cel Mare şi este arestat. În legătură cu acest personaj aş avea destul de multe de scris, dar nu am nici timp şi nici dispoziţia necesară să scriu. Mai bine vă las pe voi să citiţi cartea şi să trageţi concluziile.

   Un element interesant în regimul creat de Orwell este introducerea nouvorbei. Scopul nouvorbei este acela de a limita modul de exprimare şi de gândire a oamenilor, iar ca urmare aceştia nu îşi mai pot forma o opinie proprie despre Partid şi despre Fratele cel Mare. Ca să înţelegeţi mai bine în ce constă nouvorba voi da câteva citate din carte:

1. „Adjectivele se formează prin adăugarea sufixului -al la verb-substantiv, iar adverbele, prin adăugarea sufixului -este. Astfel, de exemplu, vitezal înseamnă „rapid”, iar vitezeste- „iute”.
2.„În plus, orice cuvânt-şi acest lucru este valabil, teoretic, pentru orice cuvânt al limbii-poate fi negat prin adăugarea prefixului ne- sau poate fi întărit prin afixul plus- sau, pentru o şi mai accentuată intensificare, prin dubluplus-. Astfel, de exemplu, nerece înseamnă „cald”, în timp ce plusrece şi dubluplusrece înseamnă, respectiv, „frig” şi „foarte frig”.

    În carte sunt explicate atât gramatica nouvorbei, cât şi organizarea geo-politică a lumii de atunci, dar nu cred că este necesar să scriu mai mult despre acest lucru, deoarece aş „devia” prea mult de la subiectul propriu-zis al cărţii. Aş vrea să reamintesc că acest roman prezintă o societate  îndoctrinată, condusă de Fratele cel Mare, în care adevăratele valori primesc un sens contradictoriu. Astfel, „războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranţa este putere”, iar cei care nu acceptă acest lucru sunt eliminaţi.

   Poate din cele scrise mai sus pare un roman puţin mai dur, dar eu consider că trebuie citit (mai ales dacă aţi mai citit cărţi de genul acesta). Nu ştiu dacă am reuşit să surprind toate elementele cheie din acest roman, dar sper că v-am atras cât de cât atenţia încât să îl treceţi pe lista voastră de lectură.